Azi...azi , imi este dor de mare , imi e dor sa scriu in limba mea materna, sa scriu si sa exprim intr-un fel pe care putini , il inteleg, cuvinte ce se leaga intr-un context numit viata...ca acele mici pietricele , ce se vad ca un intreg, nisipul, din care facem un castel cand mergem la mare....
Scriu acum pentru ca in ultima vreme am intalnit/reintalnit oameni care sunt ca mine, care sunt altfel si e asa minunat sa porti o discutie cu ei....Oameni a caror viata se intersecteaza cu a ta , intr-un moment X dintr-un motiv Y ....cum suna asta, atat de multe necunoscute...
Andreea , este o persoana din trecutul meu , careia acum ceva timp i-am impartasit cateva poezii scrise de mine,o persoana pe care dupa atata timp am reintalnit-o si seamana ca o fata a marii, este un suflet pe cat de frumos pe atat de nesigur , insa ma bucur ca e in viata mea acum...
Otilia , pana acum ceva luni , era o persoana care ma saluta ori de cate ori ne intalneam prin camin , pe balcon , etc. O persoana cu zambetul pe buze , un zambet in contrast cu tristetea pe care am resimtit-o dincolo de privirea sa...
Ele mi-au inseninat viata acum in ultima vreme , sunt persoane cu care am purtat discutii , interesante , doar pentru ca sunt altfel, pentru ca au timp sa se opreasca sa priveasca cerul , pretuiesc foarte mult o clipa, pana si soarele il vad nu doar ca pe un simplu soare. Faptul ca exista astfel de persoane in viata mea nu a facut decat sa ma faca sa ma simt norocoasa, iar discutiile cu ele m-au facut sa scriu acest post , care suna mult mai bine in romana.
In cele ce urmeaza vreau sa arunc aici in locul meu , de sharing dar si de eliberare , cateva randuri random , dintr-o discutie la 2 noaptea....Sunt scrise asa cum uitasem ca stiu sa scriu si sunt spuse asa cum uitasem sa ma exprim....
Nico : am scris frumos cand am suferit intens
Andreea : frumos si chiar de e trist... e amintirea ta lucrurile astea ne fac asa speciali, dupa cum iti place tie sa spui
Nico : una din cele mai intense chestii scrise de mine : "ma simt ca intr-un cub , fara aer,plang de durere si simt ca ma innec in lacrimi..neputinta ma distruge..vreau sa te pot strange in brate,vreau sa ma pot plimba cu tine, sa adorm si sa ma trezesc in bratele tale,vreau sa te pierzi in sarutarile mele,vreau sa traiesti cu mine ce nici nu ai visat vreodata, as vrea sa poti...simt k mor..visez ca te tin in brate, in apa,ne pierdem in mare, ne sarutam ca intr-o poza sub lumina lunii in Vama Veche..vreau sa am o sansa..sa mai pot face ceva,vreau sa te pot face sa atingi fericirea, urasc timpul si viata ca nu mi te-au lasat mie....te vreau cu mine, lg mine, parte din mine....la munte,la mare,pe zapada,pe ploaie ..sub soare".
Nico : ah, si traiesc din dorinte si ma hranesc cu vise
Nico : nu. ai nev de o pers ancorata in prezent cu care sa fugi in trecut
Nico : muza durerii aplicate pe o foaie alba virtuala
Nico : eu i-am spus ca de multe ori nici nu ne dam seama de ceea ce se int dar stim ca e un lucru frumos
Nico i am like a regular coffee , everybody ask for me but not all drink me ...
Nico de multe ori ma simt ca un actor pe scena in propia viata
Nico : si accept cu usurinta rolul
Nico: sunt prea putini care vad viata altfel
Nico : si isi fac timp sa se opreasca
Nico : you will stop and learn , and feel
Andreea : te admir
Andreea :esti un om bun
Andreea: si ma bucur ca te cunosc
Nic0: si tu esti, but you just don't know that yet
Nico : i am whom i choose to be every moment
Nico : desi a fost un timp in care ma hraneam cu fericirea celor din jur
Nico : dar traiesc din fericirea mea acum
Nico, the one that I choose to be
No comments:
Post a Comment