Someone called Me

“Aş vrea să nu fi trecut degeaba prin viaţă.

Ploaia care cade acum pe straşină, pe geam şi pe asfalt şi care miroase a vară, aş vrea s-o fixez, să rămână aici, pe foaia aceasta, ca o pânză din cele făcute să nu piară, ca să trăiesc şi eu cu ea, mereu, în fiecare din picăturile ei, şi ea prin mine, să trecem împreună prin toate picăturile vieţilor care vor urma... şi să rămânem aici, ca acum când îi ascult rostogolirea... Şi peste cincizeci - o sută de ani, o fată care nu va dormi şi va asculta cum cade ploaia, cu alt răsunet pe geam, altul pe straşină şi altfel de asfalt... de parcă ar fi mai multe ploi deodată şi fiecare ar vrea să se facă ea singură auzită, să se întrebe când a mai plouat aşa, de ce noapte îi aminteşte ploaia asta, de ce parfum, de ce tristeţe...?”Nu cumva ploaia asta am găsit-o într-o carte? Cum se numea cartea? Cum se numea eroina? Îmi amintesc că avea în ochi o nelinişte, o nostalgie ca a mea, că era îndrăgostită ca mine şi adulmeca roua pământului şi asculta rostogolirea grea a apei din jgheaburi. Îşi asculta singurătatea."
Cella Serghi